Cum spunem copiilor despre boala neurochirurgicală? – Ca părinte, poți fi pus în situația de a explica ce înseamnă o boală neurochirurgicală. Psihoterapeuții recomandă să vorbiți copiilor, chiar dacă au doar o zi de viață, despre boala neurochirurgicală pe care o au. Se recomandă și comunicarea cu frații celui internat.

După ce părintele s-a decis să vorbească deschis cu copilul, rămâne să vadă ce cuvinte și ce atitudine va folosi. Cuvintele ar trebui să fie simple și adaptate nivelului de dezvoltare al copilului. Atitudinea din timpul conversației ar trebui să fie caldă și să reflecte adevăratele emoții ale părintelui. Este totuși contraindicat să vă panicați și să lăsați să se vadă sentimente de deznădejde, neîncredere sau agitație.

Cum spunem copiilor despre o boală neurochirurgicală? Cu calm și încredere în ce urmează pentru cel bolnav.

Cum ajungi, ca părinte, la calm și încredere în ce urmează?

Există o schemă de echilibrare în momentele tensionante: respirație, privire de ansamblu și activități de detensionare.

Respirație

Respirația pentru calmare se face astfel: inspiri până se umflă abdomenul (numărând până la 4), ții aerul înauntru (numărând până la 4) și expiri lent (numărând până la 4). Se repetă de câteva ori, până se simte o calmare a ritmului inimii. Dă-ți voie să te calmezi!

Privirea de ansamblu

Privirea de ansamblu se referă la posibilitatea de a privi lucrurile și din alte puncte de vedere. Acestea pot fi altă perspectivă proprie sau a celor din jur. Cum ai privi lucrurile dacă ai fi calm? Cum crezi că privește lucrurile asistenta care se ocupă de copil? Cum crezi că înțelege ce se întâmplă unul dintre bunicii copilului? Care perspectivă pare mai potrivită pentru a te ajuta să-ți păstrezi calmul?

Fiecare persoană care intră în contact cu un copil bolnav neurochirurgical va avea o reacție proprie, unică. Fiecare va reacționa în funcție de cum este obișnuit să privească lumea. Dacă lumea este un mediu de suferință și chin, persoana va privi boala doar ca pe o suferință. Dacă lumea este un mediu de dezvoltare și evoluție, acea persoană ca privi boala ca pe o etapă din cursul vieții cu suișuri și coborâșuri.

Privește în sufletul tău și alege cum vrei să privești boala copilului. Pentru că ce alegi vei transmite mai departe ca atitudine tuturor cu care comunici. DAR, în primul rând, îți vei transmite ție. Dacă vezi boala doar ca pe o suferință, îți vei provoca suferință. Dacă vezi boala ca pe o etapă mai grea de viață, îți dai șansa să ajungi mai repede la soluții și energie care să te ajute să depășești momentele grele.

Activități de detensionare

Activitățile de detensionare presupun orice activitate care te relaxează. Uitatul la televizor nu relaxează. Privitul la televizor duce omul într-o stare de amorțeală, în care nu mai simți corect ce trăiești. Este demonstrat științific că majoritatea programelor TV induc frică și senzația de pierdere a controlului asupra vieții.

Exemple de activități de detensionare:

  • cititul (și cititul unei povești copilului)
  • ascultatul unui podcast de comedie
  • ascultatul unui podcast de dezvoltare personală
  • desenatul
  • croșetatul/ împletitul
  • statul de vorbă cu un prieten de la care simți că te poți încărca cu energie
  • un duș cald și câteva ore de somn
  • o plimbare în natură când este posibil.

Nu mă simt în stare să vorbesc copilului despre ce boală are

Cum spunem copiilor despre boala neurochirurgicală atunci când nu ne simțim în stare să facem asta? Poți căuta pe cineva apropiat de copil. Acea persoană ar trebui să afle toate detaliile legate de boala neurochirurgicală înainte de a-i vorbi copilului. Trebuie să se gândească cum ar putea să transmită informația pe înțelesul copilului. Este important să fie și părintele de față.

Părintele sau aparținătorul poate apela la un specialist – psihoterapeut, asistent social, consilier specializat. Acesta ar trebui pus la curent cu situația copilului și apoi să se aranjeze o întâlnire între specialist și copil.

Copilul meu nu este pregătit să audă adevărul despre boala lui/ a fratelui lui

Cum spunem copiilor despre boala neurochirurgicală se lovește adesea de o veche credință care spune: ”Copiii nu înțeleg lucrurile astea. Ei trebuie să știe că dl. doctor îl va face bine cu o injecție. ”

Este demonstrat științific că, indiferent de dezvoltarea copilului, acesta simte când ceva se întâmplă cu una dintre persoanele apropiate. Simt minciuna și simt chiar dacă persoana este la spital și el acasă.

Căutați o soluție pentru a putea comunica simplu și corect ce se întâmplă cu copilul.

Cum spunem copiilor despre boala neurochirurgicală?

Concluzia este clară: le vorbim calm, cu căldură și cu o pregătire a cuvintelor în prealabil.

Un material de sprijin poate fi o poveste care vorbește chiar despre un copil cu o boală neurochirurgicală.

Autor: Adina Duță, Consilier psiho-social (adinaduta.acn@gmail.com)

Lasă un răspuns